APA 
 
Apa n organismul nostru : 
Apa este un compus chimic al hidrogenului i al oxigenului,avnd formula 
chimic brut H2O.Apa este una din substanele cele mai rspndite pe planeta 
Pmnt. 
 
Pe Pmnt apa exist in mai multe forme... 
 
 
 
Din punct de vedere biologic, apa are numeroase proprietati indispensabile proliferarii vietii, care o 
deosebesc de celelalte substante. Apa isi indeplineste acest rol, permitand compusilor organici sa 
reactioneze in moduri care sa permita in cele din urma replicarea. Este un bun solvent si are o 
tensiune superficiala ridicata, permitand astfel miscarea compusilor organici si a organismelor vii. 
Apa proaspata are densitatea maxima la 4'C, aceasta densitate scazand pe masura ce apa se raceste, 
se incalzeste sau ingheata. 
Fiind o molecula polara stabila dominanta in atmosfera, joaca un rol important in absorbtia radiatiei 
infrarosii, cruciala in cadrul efectului de sera, fara de care temperatura medie la suprafata Terrei ar fi 
de -18' Celsius. Apa are de asemenea o caldura specifica neobisnuit de mare, care joaca mai multe 
roluri in reglarea climatului global si regional, precum Curentul Golfului, permitand existenta vietii. 
Deoarece absoarbe foarte mult infrarosiile, are o foarte usoara nuanta albastra, datorita eliminarii 
unei mici cantitati de lumina rosie care o traverseaza. Culoarea albastra poate fi observata numai 
cand apa este in cantitate mare, de exemplu in lacuri, mari sau oceane.
Apa este un foarte bun solvent, similar din punct de vedere chimic cu amoniacul, si dizolva multe 
tipuri de substante, precum diferite saruri si zaharul, si faciliteaza reactiile chimice ale acestora, lucru 
care permite metabolismele complexe. Unele substante insa nu se amesteca cu apa, cum e de 
exemplu petrolul, si alte substante hidrofobe. Membranele celulare, compuse din lipide si proteine, 
profita de aceasta proprietate, controland interactiunea dintre ele si mediul extern. Acest lucru este 
usurat de tensiunea superficiala a apei.
In celulele si organismele biologice, apa se afla in contact cu suprafetele membranoase proteice care 
sunt hidrofile, adica prezinta o puternica atractie pentru apa. Langmuir a observat o puternica forta 
de respingere intre suprafetele hidrofile. Pentru a deshidrata suprafetele hidrofile este necesar un 
efort deosebit pentru invingerea acestor forte, numite forte de hidratie. Aceste forte sunt foarte 
puternice, dar valoarea lor scade rapid pe distante mai mici de un nanometru. Importanta lor in 
biologie a fost studiata de Parsegian. Prezinta importanta in special atunci cand celulele sunt 
deshidratate prin expunerea la atmosfera uscata sau la inghet extracelular. Desi acest comportament 
poate parea banal, trebuie subliniat ca aproape toate celelalte substante chimice sunt mai dense in 
stare solida si ingheata de la fund spre suprafata. O greseala des intalnita este aceea ca apa este un 
bun conductor de electricitate. Toate proprietatile electrice ale ape se datoreaza ionilor sarurilor 
minerale dizolvate in ea si dioxidului de carbon dizolvat in ea. Apa prezinta auto-ionizare (doua 
molecule de apa se transforma intr-un anion de hidroxid si un cation de hidroniu) insa doar la un 
nivel aproape imperceptibil. 
Distanta dintre Pamant si Soare si combinatia dintre radiatia solara primita si efectul de sera al 
atmosferei asigura ca suprafata sa sa nu fie nici prea rece si nici prea fierbinte pentru apa lichida. 
Daca Pamantul ar fi mai departat, apa ar ingheta, iar daca ar fi mai apropiat de Soare, temperatura 
de suprafata mai ridicata ar impiedica formarea calotelor glaciare, sau ar cauza existenta apei doar 
sub forma de vapori. In primul caz, Pamantul ar absorbi mai multa energie solara din cauza 
albedoului redus al oceanelor iar in al doilea ar rezulta un efect de sera scapat de sub control si 
conditii neospitaliere similare i lor de pe planeta Venus
 
 
  
 




